In questu corpu fisicu, solu duie cose ponu sperimentà u dulore è a felicità. Chì hè l 'anima è Diu. A nostra mente, l 'ochju, a lingua, l 'arechja, u nasu, a pelle, etc., sò arnesi per l 'omu. Ùn sperimenta micca bè o male. Quelli membri sò strumenti di l 'ànima per sperienze bè è male. L 'arnesi cum 'è l 'ochju, u nasu, l 'arechja, a mente, etc. ùn anu micca sapè. Hè cum 'è cose non viventi. E cose non viventi ùn ponu micca sentu bè è male. Ùn duvemu micca dì chì a sabbia diventa felice, perchè a sabbia hè una cosa senza vita; ùn hà micca a cunniscenza per sperienze bè è male. Allora ùn duvemu micca dì chì a mo mente hè felice. Perchè a mente hè un strumentu per noi. U strumentu ùn sperimenta nunda.
A casa custruita da l 'omu, chì hè fatta di sabbia, cimentu, etc. A casa ùn hà micca sperienze nunda perchè hè una cosa non-living. A persona chì reside in a casa sperimenta bè è male. Allora Diu hà fattu una piccula casa per noi per campà, chì si chjama u corpu umanu. U corpu umanu ùn pò sperimentà nunda. L 'anima, chì hè in u corpu, pò sperimentà u piacè è u dulore. Allora avemu da sapè chì solu l 'ànima hà a cunniscenza chì pò esse sperimentata. Strumenti sò dispunibili in u corpu umanu, cum 'è i membri, per aiutà l 'omu. Allora l 'arnesi ùn ponu micca sperimentà nunda. Quandu pienghjemu, i nostri ochji l 'acqua, micca u nostru vetru.