Istoria Vallalar: istoria unui om care a cucerit moartea.
De ce ar trebui să citim istoria lui Vallalar? Adevărata istorie a unui om care a cucerit moartea. Adevăratul om de știință care a descoperit calea prin care omul să trăiască fără să moară. Cel care a descoperit știința care transformă corpul uman într-un trup nemuritor. Cel care a transformat corpul uman într-un corp de cunoștințe. Cel care ne-a spus calea prin care să trăim fără să murim. Cel care a experimentat adevărul natural al lui Dumnezeu și ne-a spus care este forma nemuritoare a lui Dumnezeu și unde este El. Cel care a înlăturat toate superstițiile și a pus sub semnul întrebării totul cu cunoștințele noastre și a atins adevărata cunoaștere.
Numele adevărat al omului de știință: Ramalingam Numele cu care cei dragi îl numesc: Vallalar. Anul nașterii: 1823 Anul transformării corpului într-un corp de lumină: 1874 Locul nașterii: India, Chidambaram, Marudur. Realizare: Cel care a descoperit că omul poate atinge și starea lui Dumnezeu și nu poate muri și a atins acea stare. În India, în Tamil Nadu, într-un oraș numit Marudhur, situat la douăzeci de kilometri nord de orașul Chidambaram, Ramalingam alias Vallalar s-a născut duminică, 5 octombrie 1823, la ora 17:54.
Numele tatălui lui Vallalar era Ramaia și numele mamei sale era Chinnamai. Părintele Ramaiah era contabilul lui Marudhur și un profesor care preda copiilor. Maica Chinnamai a avut grijă de casă și și-a crescut copiii. Tatăl lui Vallalar, Ramaiah, a murit în a șasea lună după nașterea sa. Mama Chinnamai, având în vedere educația și viitorul copiilor ei, a plecat la Chennai, India. Fratele mai mare al lui Vallalar, Sabapathy, a studiat sub profesorul Sabapathy din Kanchipuram. A devenit un maestru în discursul epic. A folosit banii pe care i-a câștigat din mersul la discursuri pentru a-și întreține familia. Sabapathi însuși și-a educat fratele mai mic Ramalingam. Mai târziu, l-a trimis să studieze sub profesorul cu care a studiat, profesorul Kanchipuram Sabapathi.
Ramalingam, care s-a întors în Chennai, a vizitat adesea templul Kandasamy. Era fericit să se închine Domnului Murugan la Kandakottam. El a compus și a cântat cântări despre Domnul la o vârstă fragedă. Ramalingam, care nu a mers la școală și nu a stat acasă, a fost mustrat de fratele său mai mare Sabapathi. Dar Ramalingam nu l-a ascultat pe fratele său mai mare. Prin urmare, Sabapathi ia ordonat sever soției sale Papathi Ammal să nu mai servească mâncare lui Ramalingam. Ramalingam, acceptând cererea dragului său frate mai mare, a promis că va rămâne acasă și va studia. Ramalingam a stat în camera de sus a casei. Cu excepția orelor de masă, el stătea în cameră alteori și se implica activ în închinarea lui Dumnezeu. Într-o zi, în oglinda de pe perete, a fost extaziat și a cântat cântece, crezând că i s-a arătat Dumnezeu.
Fratele său mai mare, Sabapathi, care obișnuia să țină prelegeri despre mitologie, nu a putut să participe la prelegerea la care acceptase din cauza stării de sănătate. Așa că l-a rugat pe fratele său mai mic Ramalingam să meargă la locul unde urma să aibă loc prelegerea și să cânte câteva cântece pentru a compensa incapacitatea lui de a veni. În consecință, Ramalingam a mers acolo. În acea zi, un număr mare de oameni se adunaseră pentru a asculta prelegerea lui Sabapathi. Ramalingam a cântat câteva cântece așa cum i-a spus fratele său mai mare. După aceasta, oamenii adunați acolo au insistat mult timp să țină o prelegere spirituală. Așa că și Ramalingam a fost de acord. Prelegerea a avut loc noaptea târziu. Toți erau uimiți și admirați. Aceasta a fost prima lui prelegere. Avea nouă ani la vremea aceea.
Ramalingam a început să se închine la vârsta de doisprezece ani în Thiruvottriyur. Obișnuia să meargă până la Thiruvottriyur în fiecare zi din zona cu șapte puțuri în care locuia. În urma insistențelor multora, Ramalingam a acceptat să se căsătorească la vârsta de douăzeci și șapte de ani. S-a căsătorit cu fiica surorii sale Unnamulai, Thanakodi. Atât soțul, cât și soția nu erau implicați în viața de familie și erau cufundați în gândul lui Dumnezeu. Cu acordul soției sale, Thanakodi, viața de căsătorie se finalizează într-o singură zi. Cu acordul soției sale, Vallalar își continuă eforturile pentru a obține nemurirea. Ramalingam a vrut să-l cunoască pe adevăratul Dumnezeu prin cunoaștere. Prin urmare, în 1858, a părăsit Chennai și a vizitat multe temple și a ajuns într-un oraș numit Chidambaram. Văzând Vallalar în Chidambaram, administratorul unui oraș numit Karunguzhi, numit Thiruvengadam, i-a cerut să vină și să stea în orașul și casa lui. Legat de dragostea ei, Vallalar a stat nouă ani la reședința Thiruvengadam.
Adevăratul Dumnezeu este situat în creierul din capul nostru, ca un mic atom. Lumina acelui Dumnezeu este egală cu strălucirea unui miliard de sori. Prin urmare, pentru ca oamenii de rând să înțeleagă pe Dumnezeu care este lumina din noi, Vallalar a așezat o lampă afară și a lăudat-o sub formă de lumină. A început să construiască un templu al luminii lângă Sathya Dharmachalai în anul 1871. El a numit templul, care a fost finalizat în aproximativ șase luni, „Consiliu al înțelepciunii”. El a construit un templu într-un oraș numit Vadalur pentru Dumnezeul care locuiește sub forma luminii ca marea cunoaștere a creierului nostru. Adevăratul Dumnezeu este cunoașterea din capetele noastre și, pentru cei care nu o pot înțelege, a construit un templu pe pământ, a aprins o lampă în acel templu și le-a spus să se gândească la acea lampă ca la Dumnezeu și să i se închine. Când ne concentrăm gândurile în acest fel, experimentăm pe Dumnezeu, care este cunoașterea din capul nostru.
Marți dimineața, la ora opt, el a arborat un steag în fața clădirii numite Siddhi Valakam din orașul Mettukuppam și a ținut o predică lungă oamenilor adunați. Acea predică se numește „învățătură enormă” Această predică îl îndrumă pe om să fie mereu fericit. Răspunde la multe întrebări care apar în mână. Predica este despre ruperea superstițiilor noastre. El spune că adevărata cale este să cunoști și să experimentezi adevărul naturii așa cum este ea. Nu numai atât. Vallalar însuși a pus multe întrebări la care nu ne-am gândit și le-a răspuns. Aceste întrebări sunt următoarele:.
Ce este Dumnezeu? Unde este Dumnezeu? Dumnezeu este unul sau mai mulți? De ce ar trebui să ne închinăm lui Dumnezeu? Ce se va întâmpla dacă nu ne închinăm lui Dumnezeu? Există așa ceva ca raiul? Cum ar trebui să ne închinăm lui Dumnezeu? Dumnezeu este unul sau mai mulți? Are Dumnezeu mâini și picioare? Putem face ceva pentru Dumnezeu? Care este cel mai simplu mod de a-L găsi pe Dumnezeu? Unde este Dumnezeu în natură? Care formă este forma nemuritoare? Cum ne transformăm cunoștințele în cunoștințe adevărate? Cum puneți întrebări și obțineți răspunsuri la ele? Ce ne ascunde adevărul? Putem primi ceva de la Dumnezeu fără a lucra? Este religia utilă pentru a-l cunoaşte pe adevăratul Dumnezeu?
Următorul eveniment după arborarea drapelului a fost, în luna tamilă Karthigai, în ziua festivalului de sărbătorire a luminii, el a luat lampa deepa care ardea mereu în camera lui și a pus-o în fața conacul. În a 19-a zi a lunii Thai din anul 1874, adică în ianuarie, în ziua stelei Poosam menționată în astronomia indiană, Vallalar a binecuvântat pe toată lumea. Vallalar a intrat în camera conacului la miezul nopții. Conform dorinței sale, discipolii săi importanți, Kalpattu Aiya și Thozhuvur Velayudham, au încuiat ușa camerei închise din exterior.
Din acea zi, Vallalar nu a apărut ca o formă pentru ochii noștri fizici, ci a fost o lumină divină pentru formarea cunoașterii. Deoarece ochii noștri fizici nu au puterea de a vedea corpul cunoașterii, ei nu pot vedea pe Domnul nostru, care este întotdeauna și pretutindeni. Deoarece corpul cunoașterii este dincolo de lungimea de undă a spectrului vizibil pentru ochii umani, ochii noștri nu îl pot vedea. Vallalar, așa cum știa, și-a transformat mai întâi corpul uman într-un corp pur, apoi în corpul sunetului numit Om și apoi în trupul cunoașterii eterne, și el este mereu cu noi și își dăruiește harul.